Jur ca uneori imi vine sa imi fac frumos bagajelul si sa plec de nebuna intr-o tara indeparata sau un oras unde nu cunosc pe nimeni... Stau si ma gandesc: antisociala nu sunt, proasta as vrea sa fiu dar nu prea imi iese.... Deci ar trebui sa ma descurc nu??

M-am saturat de sentimente tampite, dezamagiri, prietenii pierdute sau altele care nu sunt suficient in momentele in care am cea mai mare nevoie...de oameni incuiati sau care nu stiu sa isi exprime sentimentele cum trebuie, de prostia unora care au putere de decizie asupra mea sau de idiotenia altora care ar trebui sa ma invete pe mine cum e cu viata si de fapt au creierul in putrefactie...

Oamenii ne dezamagesc tot timpul, dar mie imi vine sa fug si sa bag capul sub pilota mea rosie atunci cand ma dezamagesc singura, atunci cand alegerile pe care le fac imi fac creierii piure, atunci cand ratiunea imi zice ceva si inima ma da peste cap... Am ajuns la 24 de ani (frumosi ei asa nu ma plang de absolut nimic si ma enerveaza groaznic de tare oamenii care sunt vesnic nemultumiti si nesatuli de chestii bune in viata lor) si realizez ca nimic din ce imi imaginam eu acum 10 ani nu s-a intamplat... Ba culmea...imi dau seama pe zi ce trece ca sunt in stare sa fac lucruri pe care nici nu mi le imaginam, cea ce ma debusoleaza complet...

Vreau o solutie magica pentru toti oamenii idioti, pentru toate momentele penibile sau dureroase, pentru toate fazele proaste prin care trec...

Smile zic unii...maine poate e mai rau...